Satul Măceșu este un micuț sat ce aparține orașului Târgu Cărbunești din județul Gorj. Spunem “micuț” deoarece, în prezent, acesta este populat de un număr de aproximativ 100 de suflete.

În satul Măceșu, timpul parcă s-a oprit în loc. Oamenii își duc traiul de zi cu zi într-o liniște parcă de poveste, singurul zgomot prezent fiind cel al autovehiculelor aflate în circulație pe strada care, de altfel, ar fi pustie.

Un aspect deosebit al acestui sat, aspect care ne-a atras atenția, este casa Alexandrinei Ungureanu care se află situată la răscruce de drumuri și…destine. În curtea acestei case ne-a fost dat să întâlnim o doamnă în vârstă, trecută prin fel și fel de încercări ale vieții. Stând de vorbă cu dânsa, am aflat o poveste tristă a unei bătrâne văduve de 5 ani, al cărei fiu a decedat în urmă cu puțin timp, răpus de o boală care i-a curmat zilele.

“Tanti Alexandrina” este o femeie cu argint în păr și cu fruntea brăzdată de riduri adânci, semn că în decursul celor 85 de ani de viață, a avut parte de experiențe nenumărate, unele plăcute, altele mai puțin plăcute. Primirea de care am avut parte a fost una călduroasă, parcă așteptată, și încărcată de surprize. În curtea bătrânei doamne, ne-a fost prezentat un utilaj ce poate fi numit deosibit. Este vorba despre o moară veche de mai bine de 100 de ani, care mult timp a reprezentat un punct de interes al oamenilor care pe vremuri veneau să macine aici diverse cereale.

Deși astăzi, respectiva moară este utilizată rare ori de către proprietara acesteia, odinioară atrăgea oameni de prin toate părțile județului, aceștia așteptând la coadă să le vină rândul la măcinat. Cu o undă de profundă tristețe în glas, doamna Alexandrina ne vorbește despre oamenii din ziua de azi care preferă să achiziționeze făina, mălaiul și produsele finite direct din magazin. Din păcate, tradiția morăritului prezentă vreme îndelungată în familia Ungureanu nu va putea fi dusă mai departe întrucât nepotul bătrânei nu este interesat de această activitate.

Principala activitate a soțul doamnei Alexandrina, Dumitru Ungureanu, era morăritul, bătrâna doamnă susținând că motorul german care funcționa pe bază de motorină nu a întâmpinat nici măcar o secundă probleme de funcționare.

Tot de la doamna Alexandrina aflăm faptul că în perioada cât moara era funcțională, activitatea era una foarte intensă. Alături de soțul său, bătrâna lucra întreaga zi, uneori și noaptea, fără a avea parte de o altă mână de ajutor la moara care era vestită pe o rază de mulți kilometri.

Rămasă singură, alături de o doamnă care se ocupă de îngrijirea gospodăriei, Alexandrina Ungureanu își duce în satul Măceșu simpla existență a unui om vârstnic, amintindu-și cu nostalgie de vremurile când curtea era plină de oameni iar moara funcționa aproape neîncetat.