“Rodica Popescu 90”

La Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” se regăsește expoziția „Rodica Popescu 90”, un omagiu adus regretatei artiste, la nouă decenii de la nașterea sa. Aici sunt expuse lucrări realizate în tehnici diferite, mai exact lemn, grafică și pictură pe pânză.

Rodica Popescu (1932-1967) a fost o artistă complexă, cu o operă bogată, în ciuda vieții sale scurte. Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu are, la Muzeul de Artă, cea mai importantă colecție publică a artistei, aproximativ o sută de lucrări pe lemn, pânză sau hârtie. Dintre acestea, unele fac parte din expoziția de bază a muzeului, iar restul sunt valorificate prin expoziții temporare.

Rodica Popescu s-a născut la București, la 12 aprilie 1932. Între 1939 și 1949 urmează cursurile primare și liceale în București, iar între 1950 și 1955 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, având ca profesor pe Alexandru Ciucurencu. Între 1955 și 1965 participă cu lucrări la multe expoziții de stat. În 1963 deschide o expoziție cu lucrări de artă monumental-decorativă, împreună cu Zoe Băicoianu și Dan Parocescu la Galeriile Fondului Plastic din Bulevarduș Nicolae Bălcescu, București.

În 1964 realizează vitralii pentru sediul O.N.T. din București. În același an face o lucrare monumentală, împreună cu Dan Parocescu, pentru Hotelul „Aro” din Brașov. Tot în 1964 realizează, împreună cu alți artiști, vitralii, între care și cel pentru sediul Intreprinderii Simca din Franța, precum și pentru sediile O.N.T. de la Londra și Paris. În 1965 creează o suită de reliefuri în lemn policrom cu care organizează, în 1966, o expoziție la Galeriile Fondului Plastic din Bulevardul Magheru, București. În 1967, la 31 mai, părăsește această lume, la numai 35 de ani.

„O serie omogenă, excepțională de studenți. .. tot atât de excepțională era și această fată printre ei. Strălucea. Era dublată de o sensibilitate pe care băieții mai puțin o aveau. Pe lângă talent era și deosebit de inteligentă. Avea „cap”. Și pe deasupra, era foarte, foarte muncitoare și o colegă minunată. Calități pe care nu le întrunesc decât prea puțini, calități esențiale pentru un pictor. Rodica Popescu a fost o excepție din toate punctele de vedere”, spunea artistul Alexandru Ciucurencu, cel care i-a fost și profesor.

„Toată perioada studenției am fost prieteni. Atelierul lui Ciucurencu ne-a unit și fiecare clipă era dedicată studiului. Rodica Popescu a muncit cu pasiune și dăruire, fapt care și-a găsit rod în calitățile alese ale lucrărilor de mai târziu. Opera sa stă și va sta mărturie…” (Constantin Piliuță)