Sfârșitul lunii ianuarie a anului acesta marchează, din perspectivă istorică, două evenimente fundamentale ale trecutului poporului român. Pe de o parte, aniversăm 201 ani de la revoluția lui Tudor Vladimirescu, iar pe de alta, aniversăm cei 163 de ani scurși de la momentul Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859, concretizată prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.

În istoria națională, conducătorul mișcării revoluționare de la 1821, Tudor Vladimirescu (1780-1821), se detașează drept o figură măreață și tragică în același timp. Se cunosc puține detalii ale vieții sale. S-a născut în jurul anului 1780, în satul Vladimir, Gorj. De mic copil este trimis la curtea unui boier craiovean, unde primește o educație care să-i permită ulterior accesul în rândul micilor dregători. Se poate face o paralelă între biografia sa și cea a emblematicului domn al primei Uniri a românilor de la 1600, Mihai Viteazul.

Mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu a fost privită diferit de către istorici şi în funcție de contextul social al fiecărei epoci în care a fost analizată. În lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, academicianul Florin Constantiniu a caracterizat-o ca fiind o revoluție care nu s-a mai produs, o mișcare care s-a transformat în răscoală. Pe de altă parte, credem că formula istoricului Andrei Oțetea, de revoluție, este mai potrivită, pentru că urmările re­vo­luției lui Tudor Vladimirescu au fost unele care au contribuit din plin la transformările societății românești în veacul deșteptării naționale. Prefacerile ulterioare au creat condițiile ridicării unei generații care, la 1848 și la 1859, au pus bazele României Moderne.

Drept omagiu adus eroului de la Vladimir, la casa memorială “Tudor Vladimirescu” a fost susținut un deosebit eveniment, “Imn pentru Domnul Tudor”, eveniment care a marcat 201 ani de Românie Modernă.

Cei 201 ani ai revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și împlinirea a 163 de ani de la actul Unirii din 24 ianuarie 1859 reprezintă două momente majore ale istoriei naționale, iar lecția pentru noi este aceea că România de azi s-a fundamentat pe principii și valori, pe tradiții și credință care trebuie duse mai departe, cât timp neamul românesc va trăi pe acest pământ.